Depleția costurilor: O strategie pentru întreprinderile din industriile extractive

Întreprinderile din industriile miniere, forestiere, petroliere și gazeifere se confruntă adesea cu provocări majore atunci când vine vorba de extragerea și transformarea resurselor naturale în produse utile pentru consumatori. Extragerea acestor resurse necesită o investiție semnificativă de timp, bani și resurse, iar pentru a ajuta clienții să își reducă cheltuielile și să își atenueze obligațiile fiscale, un instrument important este depleția costurilor.

În acest articol, vom explora în detaliu conceptul de depleție a costurilor, vom analiza factorii care o influențează, precum și modalitățile de calcul și gestionare eficientă a acesteia. Vom evidenția, de asemenea, diferențele cheie între depleție și depreciere, oferind o perspectivă clară asupra acestor două concepte esențiale pentru întreprinderile din industriile extractive.

Ce este depleția costurilor?

Depleția, așa cum o definește IRS (Agenția de Venituri Interne din SUA), reprezintă "utilizarea resurselor naturale extrase dintr-o proprietate minieră prin minerit, forare, extragerea pietrei sau tăierea lemnului". În contabilitate, deducerea depleției permite unui proprietar sau operator să ia în calcul reducerea valorii sau a bazei proprietății minerale ca urmare a extragerii acestor resurse naturale.

Pentru a explica mai bine, iată un exemplu:

O companie minieră cumpără drepturi minerale pentru 20.000.000 USD și cheltuiește încă 4.000.000 USD pentru a dezvolta terenul. Se așteaptă să extragă 600.000 de tone de cărbune. Având în vedere acest lucru, rata depleției ar fi de 24.000.000 USD împărțită la 600.000, adică 40 USD per tonă. În cea mai recentă perioadă, firma a extras 3.000 de tone. Cheltuiala cu depleția ar fi de 120.000 USD.

Cine poate solicita depleția costurilor?

Un client poate solicita depleția dacă deține un interes economic în lemn de construcție sau o proprietate minieră, așa cum explică IRS. Proprietatea minieră include sonde de petrol și gaze, precum și mine și alte depozite naturale, inclusiv depozite geotermale. Este important de reținut că mai multe persoane pot avea un interes economic în același depozit de lemn sau mineral. De exemplu, dacă proprietatea este închiriată, locatarul și proprietarul împart deducerea depleției.

Conform IRS, un client poate avea un interes economic dacă ambele condiții de mai jos sunt îndeplinite:

• Au dobândit prin investiție orice interes în depozite minerale sau lemn de construcție.
• Au un drept legal la venituri din extragerea mineralului sau tăierea lemnului și trebuie să caute un randament al investiției lor de capital.

Rețineți că "o relație contractuală care permite [unui client] un avantaj economic sau monetar din produsele depozitului mineral sau lemnului de construcție nu este, în sine, un interes economic", a declarat IRS.

Metode de calcul a depleției costurilor

Există două metode de calcul a depleției costurilor: depleția bazată pe cost și depleția procentuală.

În ceea ce privește lemnul de construcție, depleția bazată pe cost este metoda obligatorie. Cu toate acestea, pentru sondele de petrol și gaze, mine, alte depozite naturale (inclusiv depozite geotermale) și proprietăți minerale, companiile utilizează, în general, metoda care le oferă cea mai mare deducere.

Depleția bazată pe cost este utilizată mai des de companii și oferă, de obicei, cele mai precise calcule.

Metoda depleției bazate pe cost

Atunci când se utilizează metoda depleției bazate pe cost, clientul estimează cantitatea totală a resursei, calculează costul per unitate a resursei și apoi înmulțește costul per unitate cu numărul de unități vândute într-o anumită perioadă.

Înainte de a utiliza metoda depleției bazate pe cost, trebuie mai întâi stabilite următoarele:

• Baza de depleție a proprietății: aceasta cuprinde costurile de achiziție, explorare, dezvoltare și restaurare.
• Numărul total de unități recuperabile de mineral din depozitul natural al proprietății.
• Numărul de unități de mineral vândute în cursul anului fiscal.

Cu aceste informații la îndemână, puteți găsi rata depleției per unitate folosind următoarea formulă:

(Baza depleției - valoarea de recuperare) ÷ numărul total de unități de recuperat = rata depleției per unitate

Apoi, calculați cheltuiala cu depleția pentru perioada respectivă folosind următoarea formulă:

Unități extrase în perioada respectivă x rata depleției per unitate = cheltuiala cu depleția pentru perioada respectivă

Acești pași pot fi apoi combinați într-o singură formulă:

Cheltuiala cu depleția pentru perioada respectivă = [(baza depleției - valoarea reziduală) / numărul total de unități estimate pentru extracție] x unități extrase în timpul perioadei respective

Iată un exemplu al metodei depleției bazate pe cost în cazul forării petrolului.

Metoda depleției procentuale

Pentru a determina depleția procentuală, se atribuie un procent fix la venitul brut al clientului. Această rată de depleție atribuită este înmulțită cu venitul brut din proprietate.

Cu toate acestea, suma totală a deducerii nu poate depăși 50% (100% pentru industria petrolieră și a gazelor) din venitul impozabil al clientului.

De exemplu, dacă un proprietar de mină de cărbune a câștigat 200.000 USD, ar putea revendica o deducere a depleției de 20.000 USD cu o rată de depleție de 10% (200.000 USD x 0,1) pentru anul respectiv.

Depleția, o cheltuială operațională?

Depleția bazată pe cost alocă costurile extragerii resurselor naturale, iar aceste costuri sunt înregistrate ca cheltuieli operaționale pentru a reduce venitul brut. Depleția procentuală este o deducere fiscală.

Depleția vs. depreciere

Industria petrolieră și a gazelor poate fi familiarizată cu termenii depleție și depreciere, dar este important să nu le confundăm, deoarece există diferențe notabile între acestea.

Depreciera este reducerea treptată a valorii înregistrate a unui activ tangibil pe durata de viață utilă a acelui activ.

Depleția, pe de altă parte, este utilizarea și epuizarea efectivă a rezervelor de resurse naturale. Nu există o durată de viață utilă sau o perioadă de utilizare fixă.

În domeniul tranzacționării, deși conceptul de depleție a costurilor nu se aplică în mod direct, înțelegerea acestuia poate oferi o perspectivă valoroasă asupra modului în care resursele limitate trebuie gestionate cu atenție. La fel cum companiile din industriile extractive trebuie să gestioneze în mod eficient resursele naturale pentru a obține profit maxim, traderul trebuie să își administreze cu înțelepciune capitalul disponibil.

Fiecare tranzacție implică un risc, iar capitalul investit este similar cu resursele naturale extrase de către companiile miniere. Dacă nu este gestionat corespunzător, capitalul se poate "epuiza" rapid, lăsând traderul fără resurse pentru a continua activitatea de tranzacționare. Prin urmare, este esențial ca traderii să adopte o strategie solidă de gestionare a riscului și a banului, calculând cu atenție dimensiunea poziției și stabilind obiective și niveluri de stop-loss adecvate pentru fiecare tranzacție.

În plus, la fel cum companiile miniere trebuie să exploreze și să dezvolte în mod constant noi surse de resurse, traderii de succes sunt mereu în căutarea de noi oportunități de tranzacționare și sunt pregătiți să se adapteze schimbărilor din piață. Prin urmare, educația continuă și actualizarea cunoștințelor sunt la fel de importante precum exploatarea și dezvoltarea în industria extractivă.

Dacă sunteți interesat să deveniți un trader de succes, înscrierea la un curs de tranzacționare de calitate vă poate oferi cunoștințele și instrumentele necesare pentru a gestiona eficient resursele dvs. limitate și a exploata oportunitățile din piețele financiare. La fel cum companiile miniere investesc în explorare și dezvoltare, investiția în educația dvs. de tranzacționare vă poate oferi un avantaj competitiv pe termen lung.