Piața de valori sau stock market este un loc unde investitorii cumpără și vând acțiuni ale companiilor. Aceasta este alcătuită din mai multe burse în care companiile emit acțiuni și alte valori mobiliare pentru tranzacționare. În plus, există și piețe over-the-counter (OTC) unde investitorii tranzacționează valori mobiliare direct între ei, fără intermedierea unei burse. Piața de valori este un element esențial în economia unei țări, deoarece oferă companiilor acces rapid la capitalul publicului.
Piața de valori îndeplinește două scopuri importante. Primul scop este acela de a furniza companiilor capital pe care acestea îl pot utiliza pentru a finanța și extinde afacerile lor. Prin emiterea de acțiuni, companiile pot evita acumularea de datorii și plata dobânzilor aferente. Al doilea scop al pieței de valori este acela de a permite investitorilor să participe la profiturile companiilor listate. Investitorii pot obține profituri din acțiuni prin primirea de dividende regulate sau prin vânzarea acțiunilor la un preț mai mare decât prețul de achiziție.
Tranzacționarea pe piața de valori datează din secolul al XVI-lea, când a apărut comerțul cu acțiuni în Antwerp. Însă tranzacționarea modernă a acțiunilor este recunoscută în general ca începând cu tranzacționarea acțiunilor companiei East India în Londra.
În secolul al XVII-lea, guvernele britanic, francez și olandez au acordat licențe unui număr de companii care aveau "East India" în nume. Aceste companii transportau bunuri din Orient cu ajutorul navelor, ceea ce implica riscuri mari din cauza furtunilor și a piraților. Proprietarii de nave căutau investitori care să ofere finanțare pentru o călătorie, iar în schimb, investitorii primeau o parte din profiturile obținute dacă nava ajungea cu bine înapoi, încărcată cu bunuri de vânzare. Acestea sunt primele exemple de companii cu răspundere limitată (LLC), care, de multe ori, existau doar pe durata unei singure călătorii.
Formarea companiei East India în Londra a dus în cele din urmă la un nou model de investiții, cu companiile de import care ofereau acțiuni care reprezentau un interes de proprietate fracționată în companie și, prin urmare, oferea investitorilor profituri din toate călătoriile finanțate de companie, nu doar dintr-o singură călătorie. Noul model de afaceri a făcut posibilă companiilor să solicite investiții mai mari pe acțiune, permițându-le să-și mărească ușor flotele de nave. Investiția în astfel de companii, care erau adesea protejate de concurență prin licențe acordate de regalitate, a devenit foarte populară datorită faptului că investitorii puteau obține profituri masive din investițiile lor.
Acțiunile companiilor erau emise pe hârtie, permițând investitorilor să le tranzacționeze între ei, dar bursele regulate nu au apărut decât odată cu înființarea Bursei de Valori din Londra (LSE) în 1773. Deși a urmat o perioadă de instabilitate financiară imediat după înființarea LSE, tranzacționarea în bursă a reușit să supraviețuiască și să crească de-a lungul anilor 1800.
În anul 1792, a fost înființată Bursa de Valori din New York (NYSE). Deși nu a fost prima bursă de valori de pe teritoriul Statelor Unite - acest titlu îi revine Bursei de Valori din Philadelphia (PSE) - NYSE a devenit rapid bursa de valori dominantă în Statele Unite și, în cele din urmă, în întreaga lume. NYSE ocupa o poziție strategică, situată în apropierea unora dintre cele mai mari bănci și companii din țară, fiind, de asemenea, amplasată într-un important port maritim. Bursa a stabilit cerințe pentru listarea acțiunilor și a încasat inițial taxe mari, ceea ce i-a permis să devină rapid o instituție bogată.
În secolul al XX-lea, tranzacționarea pe piața de valori s-a extins către multe alte burse, inclusiv NASDAQ, care a devenit preferata companiilor de tehnologie emergente și a câștigat importanță în timpul boom-ului sectorului tehnologic din anii 1980 și 1990. NASDAQ a devenit prima bursă care a funcționat între un grup de calculatoare care execută tranzacții electronic. Tranzacționarea electronică a făcut întregul proces de tranzacționare mai eficient din punct de vedere al timpului și al costurilor. Pe lângă ascensiunea NASDAQ, NYSE a întâmpinat o concurență din ce în ce mai mare din partea bursele din Australia și Hong Kong, centrul financiar al Asiei.
NYSE a fuzionat în cele din urmă cu Euronext, care a fost formată în 2000 prin fuziunea burselor din Bruxelles, Amsterdam și Paris. Fuziunea NYSE/Euronext în 2007 a stabilit prima bursă transatlantică.
Marea majoritate a acțiunilor se tranzacționează în bursă, cum ar fi Bursa de Valori din New York (NYSE) sau NASDAQ. Bursele de valori oferă în principal o piață unde investitorii pot cumpăra și vinde acțiuni între ei. Bursele de valori sunt reglementate de agenții guvernamentale, cum ar fi Securities and Exchange Commission (SEC) din Statele Unite, care supraveghează piața pentru a proteja investitorii de fraudă financiară și pentru a menține funcționarea lină a pieței.
Cu toate acestea, unele acțiuni sunt tranzacționate pe piața over-the-counter (OTC), unde cumpărătorii și vânzătorii de acțiuni tranzacționează direct prin intermediul unui dealer sau "market maker". Acțiunile OTC sunt acțiuni care nu îndeplinesc cerințele minime de preț sau alte cerințe pentru a fi listate în bursă.
Acțiunile OTC nu sunt supuse acelorași reguli de raportare publică ca și acțiunile listate în bursă, ceea ce face mai dificil pentru investitori să obțină informații fiabile despre companiile care emit astfel de acțiuni. Acțiunile OTC sunt de obicei tranzacționate mult mai puțin frecvent decât acțiunile tranzacționate în bursă, ceea ce înseamnă că investitorii adesea trebuie să facă față diferențelor semnificative între prețul de cumpărare și prețul de vânzare al acțiunilor OTC. În schimb, acțiunile tranzacționate în bursă sunt mult mai lichide, cu spread-uri relativ mici între prețul de cumpărare și prețul de vânzare.
Există mai mulți participanți obișnuiți în tranzacționarea pe piața de valori.
Băncile de investiții se ocupă de oferta publică inițială (IPO) a acțiunilor unei companii, care are loc atunci când o companie decide să devină o companie listată public și emite acțiuni. De-a lungul procesului de IPO, băncile de investiții se ocupă de emiterea inițială a acțiunilor pe piață, în schimbul unei taxe, garantând companiei un preț minim determinat pe acțiune. Este în interesul băncii de investiții să se asigure că toate acțiunile oferite sunt vândute și la cel mai înalt preț posibil.
Acțiunile oferite în cadrul IPO-urilor sunt achiziționate în principal de investitori instituționali, cum ar fi fondurile de pensii sau companii de fonduri mutuale.
Piața IPO este cunoscută și sub numele de piața primară sau inițială, în timp ce toate tranzacțiile ulterioare cu acțiuni ale companiei au loc în cadrul pieței secundare. Deși termenul "piață secundară" este puțin înșelător, deoarece aici are loc cea mai mare parte a tranzacțiilor cu acțiuni pe termen scurt și lung.
Brokerii de acțiuni, care pot fi sau nu și consilieri financiari, cumpără și vând acțiuni în numele clienților lor, fie că sunt investitori instituționali, fie investitori individuali.
Analizatorii de cercetare a acțiunilor pot fi angajați de firme de brokeraj, companii de fonduri mutuale, fonduri speculative sau bănci de investiții. Aceștia sunt specialiști care cercetează companiile listate și încearcă să prevadă dacă prețul acțiunilor unei companii este susceptibil să crească sau să scadă.
Managerii de fonduri sau managerii de portofoliu, care includ manageri de fonduri speculative, manageri de fonduri mutuale și manageri de fonduri de schimb (ETF), sunt participanți importanți pe piața de valori deoarece cumpără și vând o cantitate mare de acțiuni. Dacă un fond mutual popular decide să investească masiv într-o anumită acțiune, cererea pentru acea acțiune este adesea suficient de mare pentru a determina o creștere semnificativă a prețului acțiunii.
Performanța generală a pieței de valori este de obicei urmărită și reflectată în performanța diferiților indici bursieri. Indicii bursieri sunt compuși dintr-o selecție de acțiuni care au rolul de a reflecta modul în care se comportă acțiunile în general pe piață. Indicii bursieri înșiși sunt tranzacționați sub formă de opțiuni și contracte futures, care sunt, de asemenea, tranzacționate pe burse reglementate.
Printre cei mai importanți indici bursieri se numără Dow Jones Industrial Average (DJIA), Standard & Poor's 500 Index (S&P 500), Financial Times Stock Exchange 100 Index (FTSE 100), Nikkei 225 Index, NASDAQ Composite Index și Hang Seng Index.
Două concepte de bază în tranzacționarea pe piața de valori sunt piețele "bull" și "bear". Termenul de "bull market" este folosit pentru a descrie o piață în care prețul acțiunilor crește în general. Acesta este tipul de piață în care majoritatea investitorilor prosperă, deoarece aceștia sunt în general cumpărători de acțiuni, nu vânzători pe termen scurt. O piață bear există atunci când prețurile acțiunilor scad în general.
Investitorii pot obține profit chiar și în piețele bear prin vânzarea la scurt. Vânzarea la scurt este practica de împrumutare a acțiunilor pe care investitorul nu le deține de la o firmă de brokeraj care deține acțiuni. Investitorul vinde ulterior acțiunile împrumutate pe piața secundară și primește banii din vânzarea respectivelor acțiuni. Dacă prețul acțiunii scade așa cum speră investitorul, acesta poate obține un profit prin cumpărarea unui număr suficient de acțiuni pentru a le returna brokerului la un preț total mai mic decât suma pe care a primit-o pentru vânzarea acțiunilor mai devreme, la un preț mai mare.
Analiza acțiunilor de pe piața de valori implică examinarea unei varietăți de factori pentru a indica direcția probabilă a prețului acțiunilor. Iată câteva dintre variabilele cel mai frecvent analizate pentru analiza acțiunilor.
Capitalizarea de piață a unei acțiuni este valoarea totală a tuturor acțiunilor emise de compania respectivă. O capitalizare de piață mai mare indică de obicei o companie mai bine stabilită și financiar solidă.
Companiile listate public sunt obligate de către agențiile de reglementare ale bursei să furnizeze în mod regulat rapoarte financiare. Aceste rapoarte, emise trimestrial și anual, sunt urmărite cu atenție de analiștii de piață pentru a evalua performanța companiei. Printre factorii cheie analizați în rapoartele financiare se numără câștigurile pe acțiune (EPS) ale companiei, care reflectă profiturile companiei împărțite la numărul total de acțiuni emise.
Analiștii și investitorii examinează frecvent o serie de rapoarte financiare pentru a evalua stabilitatea financiară, rentabilitatea și potențialul de creștere al unei companii listate public. Iată câteva dintre cele mai importante rapoarte financiare pe care investitorii și analiștii le iau în considerare:
Piața de valori este un loc unde investitorii pot cumpăra și vinde acțiuni ale companiilor. Aceasta a evoluat de-a lungul secolelor pentru a deveni un loc de tranzacționare eficient și reglementat, care joacă un rol crucial în economia mondială. Investitorii pot participa la creșterea și profitabilitatea companiilor prin achiziționarea de acțiuni și pot obține profituri prin intermediul dividendelor sau prin vânzarea acțiunilor la un preț mai mare decât prețul de achiziție. Tranzacționarea pe piața de valori este supravegheată de agenții de reglementare, iar investitorii se bazează pe analiza financiară pentru a evalua performanța și potențialul de creștere al companiilor.
Pe măsură ce piața de valori continuă să joace un rol crucial în economia globală, oferind companiilor acces la capital și investitorilor oportunitatea de a participa la profiturile acestora, educația financiară devine esențială. Cursurile de investiții și cursurile de tranzacționare bursă se dovedesc a fi instrumente valoroase pentru cei care doresc să navigheze cu succes prin complexitățile pieței de valori. Aceste cursuri oferă o înțelegere profundă a mecanismelor de bază ale pieței, precum și strategii avansate de investiții, permițând investitorilor să facă alegeri informate și să-și maximizeze potențialul de creștere a capitalului.