Ce este o strategie „alligator spread”?

Cum funcționează strategia „alligator spread”?

Termenul „alligator spread” este folosit frecvent în contextul tranzacțiilor cu opțiuni, în special pentru poziții complicate care implică opțiuni call și put. Aceste tranzacții sunt concepute pentru a obține profit din mișcările unui activ de bază într-un interval specific. De exemplu, un investitor ar putea câștiga dacă prețul unei acțiuni crește sau scade cu până la 20%. Totuși, dacă taxele asociate acestei poziții devin prea mari, investitorul nu va putea obține profit nici măcar atunci când piața evoluează favorabil.

Deși investitorii pot evita acest scenariu analizând atent taxele asociate pozițiilor pe care le iau, în practică acest lucru poate fi dificil de realizat. Costurile pot include comisioanele brokerului, taxele de bursă, taxele de compensare, dobânzile la marjă și taxele asociate exercitării opțiunilor. De asemenea, alte aspecte, cum ar fi taxele fiscale și diferențele dintre prețurile de cumpărare și vânzare, pot eroda profitul.

Chiar dacă concurența între brokeri a dus la scăderea comisioanelor în timp, este esențial ca investitorii să revizuiască atent programul de taxe al brokerului lor pentru a evita ca profiturile lor să fie devorate de un „alligator spread”.

Exemple de strategie „alligator spread”

În primul rând, să presupunem că un investitor, Charlie, tranzacționează opțiuni și este interesat de acțiunile companiei XYZ, care se tranzacționează la 20 de dolari pe acțiune. Charlie anticipează o volatilitate crescută în următoarele șase luni și crede că există o șansă bună ca prețul acțiunilor să crească până la 30 de dolari sau să scadă la 10 dolari. Pentru a profita de această volatilitate, Charlie cumpără o opțiune call (dreptul de a cumpăra acțiuni la un preț fix) cu un preț de exercițiu de 25 de dolari, care expiră peste șase luni, plătind o primă de 2 dolari.

Pentru a se proteja și în cazul în care prețul acțiunilor scade, Charlie cumpără și o opțiune put (dreptul de a vinde acțiuni la un preț fix), cu un preț de exercițiu de 15 dolari și aceeași dată de expirare, pentru care plătește o altă primă de 2 dolari.

Teoretic, Charlie ar trebui să fie acoperit în ambele scenarii: dacă prețul acțiunilor XYZ crește la 30 de dolari, poate exercita opțiunea call și va obține un profit de 5 dolari pe acțiune (cumpărând la 25 de dolari și vânzând la 30). Dacă prețul scade la 10 dolari, poate exercita opțiunea put și va câștiga 5 dolari pe acțiune (cumpărând la prețul de piață de 10 dolari și vânzând la 15 dolari).

Cu toate acestea, Charlie a omis să ia în calcul toate costurile asociate poziției sale. După ce include plățile primelor, comisioanele brokerului de acțiuni și alte taxe, descoperă că toate aceste cheltuieli depășesc profitul său de 5 dolari pe acțiune. Prin urmare, chiar dacă prognoza lui asupra pieței s-a dovedit corectă, Charlie nu poate obține profit din cauza acestor costuri – acesta este un exemplu clasic de „alligator spread”.

În al doilea rând, să presupunem că un trader se așteaptă la o volatilitate mare pe o acțiune care se tranzacționează la 100 de dolari. Acesta folosește o combinație de opțiuni de vânzare și cumpărare, astfel:

• Vinde o opțiune call la un preț de exercițiu de 95 de dolari, cu o primă de 9 dolari.
• Cumpără două opțiuni call la un preț de exercițiu de 100 de dolari, fiecare cu o primă de 5 dolari.
• Vinde o opțiune call la un preț de exercițiu de 110 dolari, cu o primă de 2 dolari.
• Vinde o opțiune put la 90 de dolari, cu o primă de 4 dolari.
• Cumpără o opțiune put la 100 de dolari, cu o primă de 6 dolari.

După calcularea tuturor costurilor și a primelor plătite, costul total al strategiei este de 1 dolar. Traderul poate câștiga profituri dacă prețul acțiunii se mișcă drastic în oricare direcție sau dacă volatilitatea crește, dar are de suportat costurile mari și complexitatea strategiei.

Riscurile și beneficiile unei strategii „alligator spread”

Beneficii:

1. Profit din corectarea pieței: Tranzacțiile de tip alligator spread permit investitorilor să profite de ineficiențele de preț din piața opțiunilor. În situațiile în care anumite opțiuni sunt greșit prețuite, investitorii pot profita de corectarea acestora de către piață.
2. O zonă largă de profit: Aceste strategii pot crea o zonă largă de profit. În loc să se bazeze pe o mișcare specifică a prețului, investitorii pot profita de o volatilitate crescută în oricare direcție.
3. Reducerea riscului: Spre deosebire de pozițiile „goale” (naked options), care pot expune investitorii la pierderi mari, un alligator spread limitează riscul, deoarece fiecare componentă a tranzacției (fie call, fie put) compensează riscurile celeilalte.
4. Câștiguri mari în piețe volatile: În perioadele de volatilitate ridicată sau în creștere, această strategie poate aduce profituri semnificative.
5. Structură flexibilă: Alligator spread-ul poate fi adaptat în funcție de condițiile pieței. Tranzacționând diferite contracte de opțiuni, investitorii își pot personaliza strategia pentru a reflecta așteptările lor legate de volatilitate și mișcările prețurilor.

Riscuri:

1. Complexitate ridicată: Strategiile de tip alligator spread sunt foarte complexe și necesită o înțelegere aprofundată a pieței opțiunilor și a dinamicilor prețurilor. Nu sunt recomandate pentru investitorii începători sau pentru cei care nu înțeleg pe deplin mecanismele opțiunilor.
2. Costuri mari: O problemă majoră a acestor strategii este costul ridicat inițial. Deoarece implică mai multe contracte de opțiuni, strategiile necesită plăți mari în avans, sub formă de prime, comisioane și alte taxe.
3. Riscul „theta” (decăderea timpului): Opțiunile sunt produse financiare care pierd valoare în timp, fenomen cunoscut sub numele de „theta”. Dacă piața nu se mișcă în direcția anticipată într-un interval de timp suficient de scurt, valoarea opțiunilor poate scădea semnificativ, reducând astfel profitabilitatea.
4. Cerințele de marjă: Pentru a menține o poziție complexă de tip alligator spread, investitorii pot avea nevoie de marjă suplimentară. În funcție de volatilitatea pieței, cerințele de marjă pot fluctua și pot duce la apeluri de marjă, expunând investitorii la riscuri suplimentare.
5. Riscul „vega” (volatilitatea implicată): Alligator spread-urile sunt foarte sensibile la „vega”, care reprezintă sensibilitatea prețului unei opțiuni la modificările volatilității implicate. Dacă volatilitatea scade brusc, valoarea poziției poate eroda rapid, chiar și în cazul în care activul de bază se mișcă în direcția dorită.
6. Risc de execuție: Datorită numărului mare de poziții deschise într-o astfel de strategie, sincronizarea și execuția corectă a tranzacțiilor devine crucială. Lichiditatea scăzută sau diferențele mari între prețurile de cumpărare și vânzare pot duce la tranzacții nefavorabile, reducând astfel profitabilitatea strategiei.

Așadar, strategia „alligator spread” oferă investitorilor oportunități de a profita de volatilitatea pieței și de prețurile greșit evaluate, însă vine la pachet cu riscuri mari și costuri semnificative. Deși poate fi o strategie profitabilă pentru investitorii experimentați, care înțeleg în profunzime mecanismele pieței de opțiuni, nu este potrivită pentru cei cu experiență limitată. Riscurile de execuție, costurile ridicate și complexitatea fac din această strategie una potrivită doar pentru cei care sunt pregătiți să își asume toate aceste provocări financiare.

Participarea la cursuri de investiții la bursă sau cursuri de trading cu InvestorHood poate fi crucială pentru investitorii care doresc să implementeze strategii complexe, cum ar fi „alligator spread”. Aceste cursuri oferă o înțelegere aprofundată a pieței opțiunilor și a diferitelor tipuri de ordine și strategii de tranzacționare. Prin urmare, înarmat cu aceste cunoștințe, un investitor poate naviga mai eficient prin complexitățile pieței financiare, evitând capcanele costisitoare și maximizând oportunitățile de profit. Așadar, educația în domeniul investițiilor nu numai că îmbunătățește competențele de tranzacționare, dar și minimizează riscurile asociate cu strategii de tranzacționare avansate.