Ce este gestionarea riscurilor în finanțe și de ce este importantă

Gestionarea riscurilor implică identificarea, analiza și acceptarea sau atenuarea incertitudinilor în deciziile de investiție. Exprimat simplu, este procesul de monitorizare și gestionare a riscurilor financiare asociate investițiilor.

În lumea investițiilor, riscul este inseparabil de randament. Fiecare investiție implică un anumit grad de risc. Acesta poate fi aproape de zero pentru obligațiunile de trezorerie americane sau foarte ridicat pentru acțiunile de pe piețele emergente sau imobiliarele din piețele cu inflație ridicată. Riscul este cuantificat atât în termeni absoluți, cât și relativi. O înțelegere solidă a riscului în diferitele sale forme poate ajuta investitorii să înțeleagă mai bine oportunitățile, compromisurile și costurile implicate de diferitele abordări de investiții.

Tehnici și tipuri de gestionare a riscurilor

Gestionarea riscurilor implică identificarea și analiza locurilor în care există riscul și luarea deciziilor privind modul de abordare. Aceasta apare pretutindeni în domeniul financiar. De exemplu:

• Un investitor poate alege obligațiuni de trezorerie americane în locul obligațiunilor corporative
• Un manager de fond poate acoperi expunerea la valută cu instrumente derivate valutare
• O bancă efectuează o verificare a creditului unui individ înainte de a acorda o linie de credit personală
• Un broker de acțiuni utilizează instrumente financiare precum opțiuni și contracte futures
• Un manager de bani folosește strategii precum diversificarea portofoliului, alocarea activelor și dimensionarea poziției pentru a atenua sau gestiona eficient riscul

Tehnici de gestionare a riscurilor

Iată o listă cu unele dintre cele mai frecvente tehnici de gestionare a riscurilor:

Evitarea: Cea mai evidentă modalitate de a vă gestiona riscul este prin evitarea completă a acestuia. Unii investitori iau decizii de investiții eliminând complet volatilitatea și riscul. Aceasta înseamnă alegerea celor mai sigure active, cu puțin sau deloc riscuri.

Reținerea: Această strategie implică acceptarea oricăror riscuri care vă ies în cale și recunoașterea faptului că acestea fac parte din teritoriu.

Împărțirea: Această tehnică implică două sau mai multe părți care își asumă o parte convenită a riscului. De exemplu, reasigurătorii acoperă riscurile pe care companiile de asigurări nu le pot gestiona singure.

Transferul: Riscurile pot fi transferate de la o parte la alta. De exemplu, asigurarea de sănătate implică transferul riscului de acoperire de la dumneavoastră către asigurătorul dumneavoastră, atât timp cât plătiți primele.

Prevenirea și reducerea pierderilor: În loc să eliminați potențialul de risc, această strategie înseamnă că găsiți modalități de a vă minimiza pierderile, împiedicându-le să se răspândească în alte zone. Diversificarea poate fi o modalitate pentru investitori de a-și reduce pierderile.

Tipuri de gestionare a riscurilor

Beta și pasiv: Una dintre măsurile de risc orientate spre tendințele comportamentale este drawdown-ul, care se referă la orice perioadă în care randamentul unui activ este negativ în raport cu un nivel maxim anterior. La măsurarea drawdown-ului, încercăm să abordăm trei aspecte: magnitudinea fiecărei perioade negative (cât de gravă), durata fiecăreia (cât timp) și frecvența (cât de des).

De exemplu, pe lângă dorința de a ști dacă un fond mutual a depășit S&P 500, dorim să cunoaștem și riscul său comparativ. O măsură pentru aceasta este beta. De asemenea, denumită risc de piață, beta se bazează pe proprietatea statistică a covarianței. Un beta mai mare de 1 indică un risc mai mare decât piața, în timp ce un beta mai mic de 1 indică o volatilitate mai mică.

Alfa și activ: Dacă riscul de piață sau sistematic ar fi singurul factor de influență, atunci randamentul unui portofoliu ar fi întotdeauna egal cu randamentul pieței ajustat beta. Dar acest lucru nu este cazul. Randamentele variază datorită unei serii de factori necorelați cu riscul de piață. Managerii de investiții care urmează o strategie activă își asumă alte riscuri pentru a obține randamente excedentare față de performanța pieței, inclusiv:

• Tactici care valorifică acțiunile
• Selecția sectorului sau a țării
• Analiza fundamentală
• Dimensionarea poziției
• Analiza tehnică

Managerii activi caută un alfa, măsura randamentului excedent. Alfa este suma randamentului portofoliului care nu este explicată de beta, reprezentată ca distanța dintre intersecția axelor x și y și intersecția axei y. Aceasta poate fi pozitivă sau negativă.

Costul riscului

Cu cât un fond activ și managerii săi pot genera mai mult alfa, cu atât sunt mai mari comisioanele pe care le percep de obicei. Pentru vehiculele pur pasive, cum ar fi fondurile de indici sau fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri), este probabil să plătiți între 1 și 10 puncte de bază (pb) în comisioane anuale de administrare.

Investitorii pot plăti 200 pb în comisioane anuale pentru un fond speculativ de înaltă octană, cu strategii comerciale complexe, angajamente de capital ridicate și costuri de tranzacționare. De asemenea, ar putea trebui să returneze managerului 20% din profituri.

Diferența de preț dintre strategiile pasive (riscul beta) și cele active (riscul alfa) încurajează mulți investitori să încerce să separe aceste riscuri, cum ar fi plata unor comisioane mai mici pentru riscul beta asumat și concentrarea expunerilor costisitoare asupra oportunităților alfa definite în mod specific. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de alfa portabilă, ideea că componenta alfa a unui randament total este separată de componenta beta.

Relația dintre risc și randament

În contextul investițiilor, există mult accent pe generarea de randamente. Acest lucru este logic, întrucât întregul scop al investiției este de a genera un anumit randament pe o investiție inițială. Managerii de active, de exemplu, concurează în mod obișnuit pe baza capacității lor de a produce randamente și încearcă de obicei să depășească un indice de referință. Cu toate acestea, există adesea mult mai puțin accent pe riscul care este asumat pentru a obține acel randament.

Relația dintre risc și randament este un principiu fundamental al investițiilor care este deseori trecut cu vederea, în special de investitorii de retail. Mulți investitori de retail consideră că, dacă au obținut un randament mai mare decât indicele de referință, atunci au creat valoare.

Realitatea este că nu puteți despărți randamentul de risc. Un randament ar trebui întotdeauna încadrat în contextul riscului care a fost asumat pentru a obține acel randament.

Să presupunem că un investitor a obținut un randament de două ori mai mare decât randamentul indicelui de referință, dar a luat de zece ori mai mult risc pentru a obține acel randament. Ați considera atractiv acest randament? Pe baza ajustării pentru risc, este clar că nu. Dimpotrivă, să presupunem că un investitor a obținut un randament care a fost jumătate din indicele de referință, dar nu a asumat niciun risc pentru a obține acest randament. Acest randament este mai atractiv decât ar putea părea la prima vedere.

Psihologia gestionării riscurilor

Finanțele comportamentale evidențiază dezechilibrul dintre perspectivele oamenilor asupra câștigurilor și pierderilor. În teoria prospectului, un domeniu al finanțelor comportamentale introdus de Amos Tversky și Daniel Kahneman în 1979, investitorii manifestă aversiune față de pierdere. Aceștia au remarcat că investitorii pun aproximativ de două ori mai mult accent pe durerea asociată unei pierderi decât pe sentimentul bun asociat unui profit.

Investitorii vor adesea să cunoască pierderile care vin odată cu o investiție, precum și cât de mult se abate un activ de la rezultatul așteptat. Valoarea la risc (VaR) încearcă să cuantifice gradul de pierdere asociat cu o investiție, cu un anumit nivel de încredere, pe o perioadă definită. De exemplu, un investitor ar putea pierde 200 USD dintr-o investiție de 1.000 USD, cu un nivel de încredere de 95%, pe un orizont de timp de doi ani. Țineți minte că o măsură ca VaR nu garantează că 5% din timp va fi mult mai rău.

De asemenea, nu ține cont de niciun eveniment excepțional, care a lovit fondul speculativ Long-Term Capital Management (LTCM) în 1998. Neplata de către guvernul rus a obligațiilor sale de datorie suverană a amenințat să dea falimentul fondului speculativ, care avea poziții puternic leveragiate în valoare de peste 1 trilion de dolari. Eșecul său ar fi putut provoca prăbușirea sistemului financiar global. Dar guvernul SUA a creat un fond de împrumut de 3,65 miliarde de dolari pentru a acoperi pierderile, ceea ce a permis LTCM să supraviețuiască volatilității și să se lichideze la începutul anului 2000.

Nivelul de încredere este o declarație de probabilitate bazată pe caracteristicile statistice ale investiției și forma curbei sale de distribuție.

De ce este importantă gestionarea riscurilor?

Gestionarea riscurilor este o parte esențială a lumii investițiilor și financiare. Aceasta necesită ca investitorii și managerii de fonduri să identifice, să analizeze și să ia decizii importante cu privire la incertitudinea care vine odată cu atingerea obiectivelor lor. Gestionarea riscurilor le permite indivizilor să-și atingă obiectivele, atenuând sau gestionând orice pierderi asociate.

1. Protejează reputația organizației

În multe cazuri, o gestionare eficientă a riscurilor protejează în mod proactiv organizația de incidente care îi pot afecta reputația.

"Riscul de franciză este o problemă pentru toate afacerile", spune Simons. "Cu toate acestea, este deosebit de presantă pentru afacerile ale căror reputații depind de încrederea unor părți constitutive cheie."

De exemplu, companiile aeriene sunt deosebit de vulnerabile la riscul de franciză din cauza evenimentelor neprevăzute, cum ar fi întârzierile și anulările de zboruri cauzate de vreme sau defecțiuni mecanice. Deși astfel de incidente sunt considerate riscuri operaționale, ele pot fi incredibil de dăunătoare.

2. Minimizează pierderile

Majoritatea afacerilor creează echipe de gestionare a riscurilor pentru a evita pierderile majore. Cu toate acestea, diverse riscuri le pot afecta în continuare rezultatele financiare.

Un studiu Vault Platform a constatat că gestionarea incidentelor de comportament necorespunzător la locul de muncă a costat companiile americane peste 20 de miliarde de dolari în 2021. În plus, Soltes spune că amenzile corporative pentru comportament necorespunzător au crescut de 40 de ori în SUA în ultimii 20 de ani.

O modalitate de a atenua pierderile financiare legate de incidentele angajaților este implementarea controalelor interne. Conform cursului, controalele interne sunt politicile și procedurile concepute pentru a asigura informații contabile fiabile și a proteja activele companiei.

"Managerii folosesc controale interne pentru a limita oportunitățile pe care le au angajații de a expune afacerea la risc", spune Simons.

3. Încurajează inovația și creșterea

Gestionarea riscurilor nu este doar despre evitarea rezultatelor negative. Poate fi, de asemenea, catalizatorul care conduce la inovație și creștere în organizația dumneavoastră.

"Riscurile pot să nu fie plăcute la care să te gândești, dar sunt inevitabile dacă vrei să împingi afacerea ta să inoveze și să rămână competitivă", spune Simons.

Conform PwC, 83% dintre strategiile de afaceri ale companiilor se concentrează pe creștere, în ciuda riscurilor și semnalelor economice amestecate. Simons remarcă faptul că riscul competitiv este o provocare pe care trebuie să o monitorizați și să o abordați în permanență.

Acesta necesită incorporarea sistemelor de delimitare - declarații explicite care definesc și comunică riscurile de evitat - pentru a vă asigura că controalele interne nu sting inovația.

"Sistemele de delimitare sunt pârghii esențiale în afaceri pentru a oferi oamenilor libertate", spune Simons. "În astfel de circumstanțe, nu vrei să înăbușești inovația sau comportamentul antreprenorial spunându-le oamenilor cum să-și facă treaba."

Netflix este un exemplu de modul în care gestionarea riscurilor poate inspira inovația. La începutul anilor 2000, compania era cunoscută în principal pentru serviciul său de închiriere DVD prin poștă. Cu concurența în creștere a magazinelor de închiriere video, Netflix a mers împotriva curentului și a lansat serviciul său de streaming. Acest lucru a schimbat piața, rezultând o industrie în plină creștere aproape un deceniu mai târziu.

4. Îmbunătățește procesul decizional

Gestionarea riscurilor oferă, de asemenea, un cadru structurat pentru luarea deciziilor. Acest lucru poate fi benefic dacă afacerea dumneavoastră este înclinată spre riscuri dificil de gestionat.

Prin extragerea datelor din sistemele de control existente pentru a dezvolta scenarii ipotetice, puteți discuta și dezbate eficacitatea strategiilor înainte de a le pune în aplicare.

"Sistemele de control interactiv sunt sistem sunt sistemele informaționale formale pe care managerii le utilizează pentru a se implica personal în activitățile decizionale ale subordonaților", spune Simons. "Activități decizionale care se referă la și impactează incertitudinile strategice."

JPMorgan Chase, una dintre cele mai proeminente instituții financiare din lume, este deosebit de vulnerabilă la riscurile cibernetice deoarece compilează cantități vaste de date sensibile ale clienților. Conform PwC, securitatea cibernetică este principalul risc de afaceri de care sunt îngrijorați managerii, 78% fiind îngrijorați de atacuri cibernetice mai frecvente sau mai ample.

Utilizând tehnici de data science precum algoritmii de machine learning, conducerea JPMorgan Chase poate nu numai să detecteze și să prevină atacurile cibernetice, ci și să abordeze și să atenueze riscul.

Gestionarea riscurilor interne și externe

Gestionarea riscurilor este deosebit de importantă în domeniul financiar, deoarece tehnologia din jurul acestui domeniu evoluează, instrumentele utilizate pentru gestionarea riscurilor trebuie să evolueze, de asemenea. Riscul poate fi definit în multe moduri, inclusiv riscurile asociate unei anumite investiții sau, mai pe larg, ca universul riscurilor cu care se confruntă o companie de servicii financiare (atât interne, cât și externe).

Gestionarea riscului este întreprinsă de toți actorii din ecosistemul serviciilor financiare, inclusiv managerii de investiții, băncile de investiții, băncile de retail, companiile de asigurări, printre altele. Aceste tipuri de companii au toate expuneri financiare, reglementări și riscuri interne distincte cu care se confruntă.

Managerii de risc trebuie să cuantifice și să analizeze potențialul de pierderi și fie să accepte, să atenueze sau să transfere riscul pe baza unui proces decizional pe care îl consideră adecvat.

Riscuri interne

Riscurile interne sunt acele riscuri care provin din interiorul organizației și asupra cărora managementul are un control direct. Acestea includ:

Riscul operațional: Apare atunci când erorile operaționale interne întrerup fluxul produselor sau serviciilor dumneavoastră. De exemplu, expedierea produselor contaminate poate afecta negativ companiile de distribuție alimentară.

Riscul de depreciere a activelor: Când activele companiei dumneavoastră își pierd o porțiune semnificativă din valoarea curentă din cauza unei probabilități reduse de a primi fluxuri de numerar viitoare. De exemplu, pierderea activelor imobiliare, cum ar fi o fabrică de producție, din cauza unui dezastru natural.

Riscul concurențial: Schimbările în mediul concurențial pot întrerupe capacitatea organizației dumneavoastră de a crea valoare și de a diferenția ofertele - ducând în cele din urmă la o pierdere semnificativă de venituri.

Riscul de franciză: Atunci când valoarea organizației dumneavoastră se erodează deoarece părțile interesate își pierd încrederea în obiectivele sale. Acesta rezultă în principal din incapacitatea de a controla oricare dintre sursele de risc strategic enumerate mai sus.

Riscuri externe

Riscurile externe sunt acele riscuri care provin din afara organizației și asupra cărora managementul are un control limitat sau inexistent. Acestea includ:

Riscul de piață: Riscul ca activele financiare să înregistreze pierderi pe baza dinamicii piețelor financiare generale, de exemplu o acțiune care își pierde o porțiune substanțială din valoare.

Riscul de credit: Riscul ca o contraparte să nu își respecte obligațiile contractuale, de exemplu un individ care nu își plătește creditul personal.

Riscul de lichiditate: Riscul ca obligațiile de finanțare să nu poată fi îndeplinite din cauza constrângerilor de numerar, de exemplu o bancă care nu are suficient numerar pentru a face față cererii de retragere a depozitelor.

Riscuri politice și de reglementare: Modificările cadrului juridic și de reglementare pot avea un impact semnificativ asupra capacității unei organizații de a-și desfășura activitatea și de a obține profituri.

Riscuri macroeconomice: Factorii macroeconomici precum rata inflației, rata dobânzii, rata șomajului și cursul de schimb pot influența semnificativ performanța unei afaceri.

În timp ce riscurile interne pot fi abordate prin controale interne, politici și proceduri solide, gestionarea riscurilor externe necesită o monitorizare atentă a mediului de afaceri și flexibilitate în adaptarea strategiilor în consecință.

Dezvoltarea unui cadru eficient de gestionare a riscurilor

Crearea unui cadru eficient de gestionare a riscurilor este esențială pentru succesul pe termen lung al oricărei organizații. Iată câteva etape cheie în acest proces:

1. Stabilirea contextului

Înțelegerea contextului organizațional, a obiectivelor strategice și a apetitului pentru risc este punctul de plecare. Aceasta implică identificarea factorilor interni și externi relevanți pentru atingerea obiectivelor și stabilirea unor criterii pentru evaluarea importanței riscurilor.

2. Identificarea riscurilor

Următoarea etapă este identificarea riscurilor potențiale care ar putea împiedica realizarea obiectivelor organizației. Acest lucru poate implica ateliere de lucru, interviuri cu experți, analize ale datelor istorice și revizuiri ale incidentelor trecute.

3. Analiza riscurilor

Odată identificate riscurile, acestea trebuie analizate și evaluate în ceea ce privește probabilitatea de apariție și impactul potențial. Acest lucru poate implica atât analize calitative, cât și cantitative, în funcție de natura și complexitatea riscurilor.

4. Evaluarea și prioritizarea riscurilor

Pe baza analizei, riscurile sunt evaluate și prioritizate în funcție de criteriile stabilite în etapa de stabilire a contextului. Aceasta permite organizației să se concentreze pe riscurile cele mai semnificative și să aloce resurse în mod corespunzător.

5. Tratarea riscurilor

Pentru fiecare risc prioritar, organizația trebuie să decidă cea mai bună modalitate de a trata riscul respectiv. Opțiunile includ evitarea, acceptarea, reducerea sau transferul riscului către o terță parte (de exemplu, prin asigurare).

6. Monitorizarea și revizuirea

Gestionarea riscurilor este un proces continuu. Riscurile și controalele asociate trebuie monitorizate în mod regulat, iar cadrul de gestionare a riscurilor trebuie revizuit periodic pentru a se asigura că rămâne relevant și eficient.

7. Comunicarea și consultarea

Pe tot parcursul procesului, este esențială comunicarea și consultarea eficiente cu părțile interesate interne și externe relevante. Aceasta asigură că preocupările sunt luate în considerare și că există un angajament și o înțelegere comune ale riscurilor și abordărilor de gestionare.

Implementarea unui cadru robust de gestionare a riscurilor necesită un angajament de la cel mai înalt nivel al organizației și implicarea tuturor funcțiilor și nivelurilor relevante. Deși poate implica un efort inițial semnificativ, beneficiile unei gestionări eficiente a riscurilor depășesc cu mult costurile, permițând organizației să navigheze prin incertitudini și să profite de oportunitățile emergente.

Participarea la cursuri de trading poate oferi investitorilor cunoștințele necesare pentru a naviga mai eficient pe piața financiară și a înțelege complexitățile asociate cu gestionarea riscurilor. Aceste cursuri educative sunt concepute pentru a îmbunătăți abilitățile de analiză și decizie prin oferirea de cunoștințe detaliate despre diferite strategii de investiții și instrumente financiare. Participând la aceste programe, investitorii pot învăța cum să echilibreze mai bine riscurile și randamentele, optimizându-și astfel portofoliile pentru a maximiza performanța pe termen lung în contextul toleranței lor la risc.