Randamentul excedent este o metrică esențială pentru investitori, deoarece le permite să evalueze performanța investițiilor în comparație cu alternative de investiții. În general, toți investitorii speră să obțină randament excedent pozitiv, deoarece le oferă mai mulți bani decât ar fi putut obține prin investirea în altă parte. Calcularea randamentului excedent este deosebit de importantă în cazul fondurilor mutuale indexate și a fondurilor tranzacționate la bursă (ETF-uri), deoarece acestea sunt proiectate să evite fluctuații mari pozitive sau negative ale randamentului excedent față de indicele lor de referință.
Randamentul excedent reprezintă randamentul obținut peste și deasupra randamentului unui reper. Randamentul excedent va depinde de comparația randamentului de investiție desemnată pentru analiză. Unele dintre cele mai simple comparații de randament includ o rată fără risc și repere cu niveluri similare de risc cu investiția analizată.
Elemente cheie ale randamentului excedent
Randamentul excedent este identificat prin scăderea randamentului unei investiții din procentajul randamentului total realizat într-o altă investiție. Atunci când se calculează randamentul excedent, pot fi utilizate mai multe măsuri ale randamentului. Unii investitori pot dori să vadă randamentul excedent ca diferența dintre investiția lor și o rată fără risc.
Alteori, un randament excedent poate fi calculat în comparație cu un reper comparabil din apropriere, cu caracteristici similare de risc și randament. Utilizarea reperelor comparabile din apropriere este un calcul al randamentului care rezultă într-o măsură a randamentului excedent cunoscută sub numele de alfa.
În general, comparațiile de randament pot fi fie pozitive, fie negative. Un randament excedent pozitiv arată că o investiție a depășit comparația sa, în timp ce o diferență negativă a randamentelor apare atunci când o investiție are o performanță mai slabă. Investitorii trebuie să țină cont că simpla comparare a randamentelor investițiilor cu un reper oferă un randament excedent care nu ia neapărat în considerare toate potențialele costuri de tranzacționare ale unui reper comparabil.
Investițiile fără risc și cu risc scăzut sunt adesea utilizate de investitori care caută să-și păstreze capitalul pentru diferite obiective. Titlurile de stat ale SUA sunt în mod tipic considerate cea mai de bază formă de titluri de valoare fără risc. Investitorii pot cumpăra titluri de stat cu scadențe de la o lună la 30 de ani, fiecare maturitate având un randament așteptat diferit.
Alte tipuri de investiții cu risc scăzut includ certificate de depozit, conturi de piață monetară și obligațiuni municipale. Investitorii pot determina nivelurile de randament excedent pe baza comparațiilor cu valori mobiliare fără risc. De exemplu, dacă titlurile de trezorerie pe un an au adus 2,0%, iar acțiunile tehnologice Meta (fostul Facebook) au adus 15%, atunci randamentul excedent realizat pentru investirea în Meta este de 13%.
Adesea, un investitor va dori să se uite la o investiție mai comparabilă atunci când determină randamentul excedent. Acolo intervine alfa. Alfa este rezultatul unui calcul mai restrâns care include doar un reper cu caracteristici de risc și randament comparabile cu o investiție. Alfa este calculat în mod obișnuit în gestionarea fondurilor de investiții ca randamentul excedent pe care un manager de fond îl realizează peste reper.
Analiza randamentului bursier în ansamblu poate analiza calculele alfa în comparație cu S&P 500 sau alți indici bursieri largi precum Russell 3000. Atunci când analizează sectoare specifice, investitorii vor utiliza indici de referință care includ acțiuni din acel sector. De exemplu, Nasdaq 100 poate fi o bună comparație alfa pentru tehnologia cu capitalizare mare.
În general, managerii de fonduri active caută să genereze un anumit alfa pentru clienții lor în exces față de reper. Managerii de fonduri pasive vor căuta să se alinieze la deținerile și randamentul unui indice.
Așa cum s-a discutat, un investitor are oportunitatea de a obține randamente excedente dincolo de un reper comparabil. Cu toate acestea, cantitatea de randament excedent este de obicei asociată cu riscul. Teoria investițiilor a determinat că cu cât un investitor este dispus să își asume mai mult risc, cu atât are o oportunitate mai mare de a obține randamente mai mari.
Beta
Beta este o metrică de risc cuantificată ca un coeficient în analiza de regresie care oferă corelația unei investiții individuale cu piața (de obicei S&P 500). Un beta de unu înseamnă că o investiție va experimenta același nivel de volatilitate a randamentului de la mișcările sistemice ale pieței ca un indice de piață.
Un beta peste unu indică faptul că o investiție va avea o volatilitate a randamentului mai mare și, prin urmare, un potențial mai mare de câștiguri sau pierderi. Un beta sub unu înseamnă că o investiție va avea o volatilitate a randamentului mai mică și, prin urmare, o mișcare mai mică de la efectele sistemice ale pieței, cu mai puțin potențial de câștig, dar și mai puțin potențial de pierdere.
Beta este o metrică importantă utilizată la generarea unui grafic frontieră eficientă în scopul dezvoltării unei linii de alocare a capitalului, care definește un portofoliu optim.
Randamentele activelor pe o frontieră eficientă sunt calculate utilizând următorul model de evaluare a activelor de capital:
Rată de randament = Rată de randament fără risc + Beta x (Rată de randament a pieței - Rată de randament fără risc)
Jensen's Alpha
În gestionarea activă, alfa managerului de fond poate fi utilizat ca o metrică pentru a evalua performanța generală a unui manager. Unele fonduri oferă managerilor lor o taxă de performanță care oferă un stimulent suplimentar pentru ca managerii de fonduri să își depășească reperele. În investiții există, de asemenea, o metrică cunoscută sub numele de Alfa Jensen. Alfa Jensen caută să ofere transparență cu privire la cât de mult din randamentul excedent al unui manager a fost legat de riscurile dincolo de reper.
Alfa Jensen este calculat astfel:
Alfa Jensen = Randamentul portofoliului - [Rată de randament fără risc + Beta x (Rată de randament a pieței - Rată de randament fără risc)]
Un Alfa Jensen de zero înseamnă că alfa realizat a compensat exact investitorul pentru riscul suplimentar luat în portofoliu. Un Alfa Jensen pozitiv înseamnă că managerul de fond a supracompensat investitorii săi pentru risc, iar un Alfa Jensen negativ ar fi opusul.
Raportul Sharpe
În gestionarea fondurilor, raportul Sharpe este o altă metrică care ajută un investitor să înțeleagă randamentul excedent al său în termeni de risc.
Raportul Sharpe este calculat astfel:
Raportul Sharpe = (Randamentul portofoliului - Rată de randament fără risc) / Deviere standard a randamentului portofoliului
Cu cât raportul Sharpe al unei investiții este mai mare, cu atât mai bine este remunerat investitorul per unitate de risc. Investitorii pot compara rapoartele Sharpe ale investițiilor cu randamente egale pentru a înțelege unde se realizează în mod mai prudent randamentul excedent.
Criticii fondurilor mutuale și altor portofolii gestionate activ susțin că este aproape imposibil să se genereze alfa în mod constant pe termen lung, motiv pentru care, în mod teoretic, investitorii sunt mai bine serviți investind în indici bursieri sau portofolii optimizate care le oferă un nivel așteptat de randament și un nivel de randament excedent peste rata fără risc.
Aceasta contribuie la susținerea cazului pentru investirea într-un portofoliu diversificat, care este optimizat din punct de vedere al riscului pentru a obține cel mai eficient nivel de randament excedent peste rata fără risc în funcție de toleranța la risc.
Aici intervin frontiera eficientă și linia pieței de capital. Frontiera eficientă trasează o frontieră a nivelurilor de randament și risc pentru o combinație de puncte de active generate de modelul de evaluare a activelor de capital. O frontieră eficientă ia în considerare punctele de date pentru fiecare investiție disponibilă pe care un investitor dorește să o ia în considerare. Odată trasată o frontieră eficientă, linia pieței de capital este trasată pentru a atinge frontiera eficientă la punctul său optim.
Cu acest model de optimizare a portofoliului dezvoltat de academicienii financiari, un investitor poate alege un punct de-a lungul liniei de alocare a capitalului pentru care să investească în funcție de preferința sa de risc. Un investitor cu zero preferință de risc ar investi 100% în titluri de valoare fără risc. Nivelul maxim de risc ar investi 100% în combinația de active sugerate la punctul de intersecție. Investirea 100% în portofoliul de piață ar oferi un nivel desemnat de randament așteptat, iar randamentul excedent ar servi ca diferență față de rata fără risc.
Pentru fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri), randamentul excedent ar trebui să fie egal cu măsura ajustată la risc (sau beta) care depășește reper sau raportul anual al cheltuielilor instrumentului. Este ușor să evaluezi fondurile mutuale indexate față de indicele de referință: doar scade randamentul total al reperului din valoarea activului net a fondului pentru a găsi randamentul excedent. Datorită cheltuielilor fondurilor mutuale, randamentul excedent pentru un fond indexat este în mod tipic negativ.
În general, investitorii preferă fonduri mutuale indexate și ETF-uri care depășesc performanța reperelor lor și au randamente excedente pozitive. Unii investitori și analiști cred că este aproape imposibil să se genereze randamente excedente pe o perioadă extinsă de timp pentru fondurile mutuale gestionate activ, din cauza prevalenței comisioanelor ridicate și a incertitudinii pieței.
Fondurile indexate sunt proiectate să evite randamente excedente mari, pozitive sau negative, în raport cu indicele lor. Creatorii de fonduri indexate utilizează tehnici de control al riscului și o gestionare pasivă pentru a minimiza devierile estimate față de reper.
Calcularea randamentului excedent pentru un fond indexat este simplă. Într-un caz simplu, compară randamentul total al unui fond mutual indexat S&P 500 cu performanța S&P 500. Este posibil, deși puțin probabil, ca fondul indexat să depășească S&P 500. În acest caz, randamentul excedent va fi pozitiv. Este mai probabil ca taxele administrative asociate fondurilor mutuale să producă un randament excedent ușor negativ.
Randamentul excedent este o metrică esențială pentru investitori, deoarece le permite să evalueze performanța investițiilor în comparație cu alternative de investiții. Calcularea randamentului excedent este deosebit de importantă în cazul fondurilor mutuale indexate și a fondurilor tranzacționate la bursă, deoarece acestea sunt proiectate să evite fluctuații mari pozitive sau negative ale randamentului excedent față de indicele lor de referință.
Există mai multe moduri de a calcula randamentul excedent, inclusiv comparația cu o rată fără risc, un reper comparabil sau utilizând metrici precum alfa și raportul Sharpe. Investitorii trebuie să fie conștienți de conceptele de risc, cum ar fi beta, atunci când evaluează randamentul excedent pentru a se asigura că obțin un randament adecvat pentru nivelul de risc asumat.
În final, randamentul excedent este o analiză importantă atunci când se investește într-un portofoliu diversificat și optimizat pentru a obține cel mai eficient nivel de randament excedent peste rata fără risc.
Pentru investitorii care doresc să aprofundeze tehnici avansate de evaluare a performanței investițiilor, participarea la cursuri de investiții la bursă poate oferi cunoștințele necesare pentru a calcula eficient randamentul excedent. Acesta este un instrument crucial pentru compararea eficienței diferitelor opțiuni de investiții în raport cu un indice de referință. Prin urmare, înțelegerea și aplicarea corectă a calculului randamentului excedent, împreună cu o bună cunoaștere a conceptelor de alfa și beta, sunt esențiale pentru oricine dorește să urmeze o carieră în gestionarea investițiilor sau pur și simplu să-și îmbunătățească abilitățile personale de investiții.
Pentru cei interesați de aprofundarea tehnicii de calculare a randamentului excedent și de îmbunătățire a strategiilor de investiție, participarea la cursuri investiții la bursă poate fi extrem de valoroasă. Aceste cursuri oferă o înțelegere detaliată a diverselor metode de analiză a performanței investițiilor, inclusiv utilizarea alfa și beta pentru a evalua randamentul excedent față de benchmark-uri. Mai mult, participanții vor învăța să integreze aceste măsuri în procesul de selecție a investițiilor, optimizându-și portofoliile pentru a maximiza randamentele ajustate la risc. Astfel de cunoștințe sunt cruciale pentru oricine dorește să navigheze cu succes pe piețele financiare și să facă alegeri informate în gestionarea investițiilor personale sau profesionale.